„Jertfa euharistică și iubirea jertfelnică”

curs pentru clasa a XI-a 

      Sfânta Liturghie a fost săvârșită pentru prima oară de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de taina:

    „Și luând paharul, mulțumind, a zis: Luați acesta şi împărţiţi-l între voi;

 Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.

 Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.

Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi”.  (Luca 22, 17 – 20)

Îndemnul  Mânuitorului către ucenicii săi a fost unul clar: „aceasta să faceți spre pomenirea Mea.” Luca 22, 19. După moartea și Învierea Sa, Iisus intră în casă la ucenicii Săi prin ușile încuiate. Ei erau adunai acolo de frica iudeilor săvârșind Cina cea de taina așa cum îi invațase Iisus.

„Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!

Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.

Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;

Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. (Ioan 20, 19 – 23)

      Și în rânduiala Liturghiei de astăzi s-au păstrat cuvinte asemănătoare celor spuse de Iisus mai sus. Astfel preotul (iar prin preot Hristos) binecuvinteaza credinciosii „Pace tuturor!”. Credincioșii sunt îndemnați apoi sa își plece capetele înaintea lui Hristos: „Capetele voastre Domnului sa le plecați!” În acest timp, preotul citește în taina o rugăciune prin care cere lui Dumnezeu să  Își întindă mâna Sa cea nevăzută din sfânt locașul Său și să ne binecuvinteze, să ne ierte păcatele noastre și din multa Sa milostivire și nemăsurata iubire de oameni, să ne dăruiască bunătățile Sale.

       La sfarsitul Sfintei Liturghii preotul binecuvinteaza credinciosii: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos (adica harul Sfantului Duh) si dragostea lui Dumnezeu Tatal sa fie cu voi cu toti!”

Dupa inaltarea la cer a Mantuitorului ucenicii si urmasii lor au continuat savarsirea acestei cine de taina.

"staruiau în învatatura apostolilor (Lecturi din Noul si Vechiul Testament si Predici) si în împartasire, în frângerea pâinii si în rugaciuni" (Faptele Apostolilor 2, 42)

   Aceasta Cina nu s-a numit dintru inceput Sfanta Liturghie. Primele nume atribuite au fost Sfanta Euharistie, Sfanta Cuminecatura.

      În Biserica primarã la Sfânta Liturghie se utilizau pâini dospite dintre cele folosite în mod curent în alimentatie. Era necesar sã se sfinteascã mai multe pâini întregi deoarece, dupã cum se stie, cei ce participau la Sfânta Liturghie se si împãrtãseau, primind cu totii, clerici si laici, Sfântul Trup în mânã si sorbind Sfântul Sânge din Potir. Ca urmare darul credinciosilor consta în pâine obisnuitã, din uzul curent. Pâinile care nu se foloseau la Sfânta Jertfã erau destinate ajutorãrii sãracilor.

        Din sec. VIII întâlnim prescura. Cu timpul, numãrul celor ce se împãrtãseau a scãzut. Pe de altã parte, datoritã abuzurilor si profanãrilor la care se putea ajunge prin primirea în mânã a Sfântului Trup al Domnului, s-a introdus, în secolul VII d.H., împãrtãsirea laicilor cu lingurita, de cãtre preot, cu Sfintele Taine în cantitãti, fireste, mai mici. Toate acestea au fãcut ca si cantitatea de pâine necesarã la Proscomidie sã scadã. S-a ajuns astfel ca pentru Sfânta Jertfã sã fie suficientã o singurã pâine, iar mai apoi numai o parte din pâine. Aceastã pâine a început sã aibã o formã si o mãrime specialã, dupã sec. VIII fiind desemnatã cu denumirea de prescurã. Totusi, pânã astãzi, în caz de lipsã a prescurilor, se poate folosi pâine obisnuitã pe care preotul va însemna cu copia semnul crucii în locul pecetii. (Curs p. 16)

       La Cina cea de Tainã Mântuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale fãcând gesturile traditionale ale capului de familie evreu dar dându-le un înţeles cu totul nou identificând pâinea cu Trupul Sãu si vinul cu Sângele Sãu pe care îl va vãrsa pe Cruce pentru Mântuirea lumii. El a binecuvântat vinul ritual iudaic din struguri (fermentat), rosu, dulce, amestecat cu apã.

      Sfânta Liturghie fiind o actualizare a Cinei celei de Tainã, Biserica a cãutat sã utilizeze acelasi tip de vin pe care l-a folosit si Mântuitorul. Ca urmare, de la început, a fost preferat pentru Sfânta Liturghie vinul curat, rosu si dulce, care se amesteca cu apã în timpul pregãtirii darurilor. La argumentul istoric pentru folosirea vinului rosu la Liturghie se adaugã cel simbolic în sensul cã acest vin este un simbol mult mai potrivit pentru sângele Mântuitorului.

            In privinta impartasirii credinciosilor cu Trupul si Sangele Sau, Iisus a spus:

„Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată”. Ioan 6, 35

„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”. Ioan 6, 51

„Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.

Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.

Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.

Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.

Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac”. Ioan 6, 53 - 58

      Mesajul este clar: cine dorește sa se mântuiască (sa dobandeasca viata vesnica) trebuie sa trăiască in comuniune cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie.

      Ce legătură este însă între Sfânta Împărtăşanie şi iubirea jertfelnică? Prima este Trupul şi Sângele lui Hristos, iar a doua îl priveşte mai mult pe om. Prima se săvârşeşte numai în Sfântul Altar în Biserică, a doua se poate săvârşi de fiecare om în parte, în relaţia cu semenii săi în viaţa de zi cu zi.

       Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit pe Pământ şi a luat trup asemeni nouă pentru a ne scoate din robia păcatului. Nimic altceva nu L-a făcut pe Dumnezeu să realizeze aceasta decât marea şi nesfârşita Lui iubire de oameni. Şi această iubire a Lui nu ar fi fost desăvârşită dacă ea nu s-ar fi încheiat prin însăşi Jertfa supremă de pe Cruce. Căci chiar şi Mântuitorul spune în Evanghelie: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul să şi-l pună pentru prietenii săi (In. 15, 13). Şi iarăşi: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (In. 3, 16).

      Iată, aşadar, care este forma supremă a iubirii - jertfa. Deci, legătura dintre jertfa euharistică şi iubirea jertfelnică este următoarea: să nu uităm atunci când vedem Potirul cu Sfintele Taine în mâna preotului că, pentru a fi vrednici de ele, nu trebuie să facem altceva decât să ne asumăm dragostea jertfelnică pe care Hristos a arătat-o faţă de noi, creaturile Lui.

      Să nu ne imaginăm vreodată că iubirea jertfelnică are putere doar până la producerea actului suprem, adică a morţii celui în cauză. Aici avem de-a face cu un alt paradox propriu creştinismului: jertfa este tocmai ceea ce face ca iubirea noastră să fie veşnică. Poate că, dacă Mântuitorul Hristos nu ar fi murit pentru noi, ceea ce ne-ar fi propovăduit nu ar fi avut niciodată valoarea şi puterea pe care o are acum. Jertfa este ceea ce dă viaţă. împărtăşindu-ne de Sfintele Taine ale lui Hristos, ne împărtăşim de Trupul şi Sângele Lui.

Jertfindu-ne din iubire creştină pentru aproapele, ne împărtăşim noi înşine de jertfa lui Hristos, iar pe cel de lângă noi îl facem părtaş veşniciei - dacă el doreşte acest lucru.

       Iubirea jertfelnică este, poate, cea mai înaltă formă de propovăduire a lui Hristos şi totodată cea mai eficientă.

Deci Sfânta Liturghie, jertfa adusă lui Dumnezeu, trebuie să se prelungească şi în societate, iubind până la jertfă pe aproapele nostru, după modelul lui Hristos, Care, după ce a instituit Euharistia, a spălat picioarele ucenicilor (In. 13, 3-5), S-a rugat, a pătimit şi a murit pentru iertarea păcatelor tuturor. Noi nu trebuie însă să murim de moarte sângeroasă ca Hristos pentru a ne jertfi pentru semenii noştri, ci iubirea jertfelnică se vede în faptele noastre de renunţare la egoism şi de ajutorare a semenilor.

Toţi suntem creaţi ca fiinţe sociale, ce trebuie să trăim în comuniune cu cei de lângă noi. Aşa cum o pâine, un trup, suntem, căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine (1 Cor. 10, 17), aşa trebuie să ne împărtăşim iubirea unul altuia.   

       Aşa cum II iubim pe Dumnezeu şi-I aducem jertfă, asemenea şi pe semeni, ca unii ce sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, trebuie să-i iubim, căci nimeni nu iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, dacă nu iubeşte pe cel de lângă el.

     Această iubire nu trebuie să fie una teoretică, ci arătată prin fapte. Biserica vorbeşte despre fapte ale milei trupeşti şi fapte ale milei sufleteşti. Astfel, faptele milosteniei trupeşti sunt: hrănirea celui flămând, adăparea celui însetat, îmbrăcarea celui gol, cercetarea celui aflat în necazuri şi nevoi, cercetarea celui bolnav, găzduirea călătorilor, îngroparea celor pe care nu are cine să-i îngroape etc. Faptele milosteniei sufleteşti sunt: întoarcerea celor rătăciţi la adevăr şi a celor păcătoşi la virtute, învăţarea celor neştiutori şi nepricepuţi, sfatuirea celor ce au nevoie de sfat, rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele nostru, mângâierea celor întristaţi, răsplătirea răului cu bine, nerăzbunarea pentru răul făcut de alţii, iertarea celor ce ne greşesc etc.

      Eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea (a dat) şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi

să bea din pahar.     Epistola I către Corinteni 11, 23 – 28

Cerinţe:

Care sunt elementele ce reconstituie Jertfa Mântuitorului?

Care este relaţia dintre Jertfa Mântuitorului şi Sfânta Euharistie (Împărtăşanie)?