Posted on

The International Symposium of Didactic Archaeology First edition Vaslui, November 16, 2018

The County School Inspectorate of Vaslui (Romania) organizes, in November 2018, more precisely on 16-11-2018, the first edition of the International Symposium of Didactic Archaeology, while marking a jubilee moment: the first half of century since the foundation of the School Inspectorates and Romanian Departments.

It is on this occasion that we wish to launch an innovative concept, but having deep roots in the tradition: the Didactic Archaeology, which we invented to answer an intense need of recovery of what we lost and reintroduce ideas, methods, processes and procedures, applications unfairly and too soon doomed to be forgotten, in the circuit of spiritual values ​​with a didactic focus. In a hurry to rapidly and radically change anything, excellent textbooks but with too short a lifetime have disappeared, methods have been lost, the hard work of highly gifted national specialists has been replaced by imported products of a quality, more often than not, rather doubtful, and, in any case, unrepresentative for this spiritual space.

The didactic archaeology represents, consequently, a process of recovery and reintroduction in the circuit of the values ​​either of the sequences, or educational and didactic works integrally. Like all scientific activity, didactic archeology requires sustained research work, its sites being, in general, libraries, special funds, museums housing treasures not only of precious metals, but also treasures of human thought.

Through didactic archeology, we propose to establish a permanent link between imaginative and abstract thought as well as between knowledge and action, through rediscovery. Admittedly, the participation of the taught in the process of knowledge and action is organized for its educational values; in exchange, the work of scientists who will put their stone on the sites of didactic archaeology will be noticed by general social values ​​because, by rediscovering laws and their obligatory nature unknown or forgotten for a long time, they will enrich the human activity with new forms that can contribute to social progress.

Many elements of the treasure that didactic archeology proposes to bring back to the taste of the day, in the center of the attention, contain excellent methods to cultivate and finely endow the abilities for different specializations and that because, formerly, in general, school was much more connected to everyday life and much more aware of reality than “sed vitae discimus”.

Like skills, both types of knowledge are the result of learning and it is here that their relationship to the results of scientific research may be different. The first type refers to the knowledge that the learner receives in a “ready-made” form from his or her teacher, parents, colleagues, textbooks or even through the media and social networks whose role is growing competing with school and family. The didactic archaeology aims to refine this rugged terrain and highlight what is best, which has proven its effectiveness and efficiency.

It has come time to think about what traits should characterize the teacher and the researcher, what those traits would be, by advocating that contemporary learning should in some way resemble scientific research – the merit of didactic archaeology would be that of proposing a return to the sources, a diligent deepening, a precise documentation.

If we want learning to have a profound influence on the personality of pupils or students to develop and deepen their intellect and their capacity of knowledge, to emancipate their emotional life, if we want it to contribute to the development of will and action, then the teacher who organizes it must possess certain qualities and abilities. It is implied that a teacher who is only the intermediary between knowledge and learner, in the process of knowledge transfer and verification of the degree of their acquisition, will not reach such an influence. Much more effective, of course, could fulfill these functions the computer – used in the hypostasis of “machine to learn”, but it is reproached with this type of learning by the specialists – rightly – that it misses the direct contact between teacher and learner and, therefore, we can blame it for the lack of influence of the teacher on him.

The didactic archaeology aims to relearn teachers to reconsider their teaching, to enable them to be this inner eye open to the waking state by seeking in the forgotten wisdom of the predecessors that they will resurrect, the inspiration to build a better future.

The first edition of the International Symposium on Didactic Archaeology will take place in Vaslui on November 16, 2018. We are organizing this first edition on 5 major axes, corresponding to the main centers of interest in teaching, without eliminating the possibility of a desirable interdisciplinarity:

Axis 1: Pre-school education

Axis 2: Primary education

Axis 3: Secondary education

Axis 4: University education

Axis 5: Non-formal education.

As the first didactic archaeology project we wish to inaugurate, there will be no precise temporal benchmark or strict theme, but we would suggest to study, presentation and (re) bring to the attention of the world for example, early ABC-books, interwar and early post-World War II language teaching methods and manuals, science textbooks and teaching methods.

However, we announce our firm intention to gather the result of these efforts to recover this treasure of thought in the first issue of the Romanian Journal of Didactic Archaeology, an EBSCO indexed publication which anyone will have the possibility to study on its own website http://nelpae.ro/rrad . The Scientific Committee will rigorously analyze the works proposed for publication and will approve those who respond to this Call.

To register for the International Symposium on Didactic Archeology, please visit the Magazine’s website: http://nelpae.ro/rrad  or, more directly, use the link of the enrolling form: https://goo.gl/forms/vcHI7rhFsNJp19qO2 . After the confirmation of the registration, you will be contacted for further details related to the course of the event and the publication of the first issue of the Romanian Journal of Didactic Archaeology.

Organizers:

Departmental School Inspectorate of Vaslui

General School Inspector,                                    

Gabriela Plăcintă     

School Inspector for Modern Languages

Spokesperson,

Alexandru Mîţă

Posted on

Le Symposium International d’Archéologie Didactique Première édition Vaslui, 16 Novembre 2018

L’Inspectorat Scolaire Départemental de Vaslui (Roumanie) organise, au mois de Novembre 2018, plus précisément le 16-11-2018, la première édition du Symposium International d’Archéologie Didactique, tout en marquant ainsi un moment jubilaire : la première moitié de siècle depuis la fondation des Inspectorats scolaires et des départements roumains.
C’est à cette occasion que nous souhaitons lancer un concept novateur, mais ayant des racines profondes dans la tradition : l’Archéologie Didactique, que nous avons inventé pour répondre à un intense besoin de récupération de ce qu’on a perdu et de réintroduire des idées, des méthodes, des procédés et des procédures, des applications injustement et trop vite voués à l’oubli, dans le circuit des valeurs spirituelles à focalisation didactique. En hâte pour rapidement et radicalement changer quoi que ce soit, des manuels excellents mais avec une trop brève durée de vie ont disparu, des méthodes ont été perdues, le travail assidu des spécialistes nationaux extrêmement doués a été remplacé par des produits d’importation d’une qualité, le plus souvent, assez douteuse, et, en tout cas, non-représentatifs pour cet espace spirituel.
L’Archéologie didactique représente, par conséquent, une démarche de récupération et de réintroduction dans le circuit des valeurs soit des séquences, soit des œuvres pédagogiques et didactiques intégrales. Comme toute activité scientifique, l’Archéologie didactique suppose un travail de recherche soutenu, ses chantiers étant, en général, les bibliothèques, les fonds spéciaux, les musées abritant des trésors pas seulement en métaux précieux, mais aussi des trésors de la pensée humaine.
Par le biais de l’archéologie didactique, nous nous proposons d’établir un lien permanent entre la pensée imaginative et celle abstraite ainsi que entre la connaissance et l’action, par la redécouverte. Certes, la participation des enseignés au processus de connaissance et d’action est organisée pour ses valeurs éducationnelles ; en échange, le travail des scientifiques qui mettront leur pierre sur les chantiers de l’archéologie didactique se remarquera par des valeurs sociaux généraux parce que, en redécouvrant des lois et leur caractère obligatoire inconnues ou oubliées depuis belle lurette, ils enrichiront l’activité humaine par de nouvelles formes susceptibles de contribuer au progrès social.
Bon nombre d’éléments de trésor que l’archéologie didactique se propose de remettre au goût du jour, au centre de l’attention, contiennent des méthodes excellentes pour cultiver et accorder finement les habilités pour différents spécialisations et cela parce que, jadis, l’école était en général bien plus liée à la vie courante et bien plus consciente de la réalité que «sed vitae discimus ».
Tout comme les habilités, les deux types de connaissances constituent le résultat de l’apprentissage et c’est ici que leur rapport avec les résultats de la recherche scientifique peut être différent. Le premier type vise les connaissances que l’élève (ou l’étudiant) reçoit dans une forme « tout faite » de son professeur, de ses parents, de ses collègues, des manuels ou même par le biais des médias et des réseaux sociaux dont le rôle est grandissant en concurrençant l’école et la famille. L’archéologie didactique se propose d’affiner ce terrain accidenté et de mettre en évidence ce qu’il y a de meilleur, ce qui a prouvé son efficacité et son efficience.
Il est venu temps de réfléchir à ce que des traits communs doivent caractériser le professeur et le chercheur, quels en seraient ces traits, en préconisant que l’apprentissage contemporain devrait ressembler d’une certaine façon à la recherche scientifique – le mérite de l’archéologie didactique serait celui de proposer un retour aux sources, un approfondissement assidu, une documentation précise.
Si nous voulons que l’apprentissage exerce une profonde influence sur la personnalité des élèves ou des étudiants pour leur développer et approfondir leur intellect et leur capacités de connaissance, pour leur émanciper leur vie émotionnelle, si nous voulons qu’il contribue au développement de la volonté et de l’action, alors l’enseignant qui l’organise doit posséder certaines qualités et habilités. On sous-entend qu’un enseignant qui n’est que l’intermédiaire entre les connaissances et celui qui apprend, dans le processus de transmission des connaissances et de vérification du degré de leur acquisition, ne parviendra pas à une telle influence. Beaucoup plus efficace, certes, puisse remplir ces fonctions l’ordinateur – utilisé dans l’hypostase de « machine à apprendre », mais on reproche à ce type d’apprentissage par les spécialistes – à juste titre – qu’il y manque le contact direct entre enseignant et élève et, par conséquent, on peut lui reprocher justement le manque d’influence du professeur sur celui-ci. L’archéologie didactique se propose de réapprendre les enseignants à reconsidérer leurs enseignés, qu’ils soient cet œil intérieur ouvert à l’état de veille en cherchant dans la sagesse oubliée des prédécesseurs qu’ils vont ressusciter, l’inspiration pour bâtir un avenir meilleur.
La première édition du Symposium International d’Archéologie Didactique se déroulera à Vaslui, le 16 Novembre 2018. Nous organisons cette première édition sur 5 grands axes, correspondant aux centres essentiels d’intérêt de l’enseignement, sans pour autant éliminer la possibilité d’une souhaitable interdisciplinarité :
Axe 1 : Enseignement préscolaire
Axe 2 : Enseignement primaire
Axe 3 : Enseignement secondaire
Axe 4 : Enseignement universitaire
Axe 5 : Éducation non-formelle.
En tant que premier chantier d’archéologie didactique que nous souhaitons inaugurer, il n’y aura pas de repère temporel précis ou de thème strict, mais nous suggérerions l’étude, la présentation et de (re)porter à l’attention du monde pédagogique, par exemple, des anciens abécédaires, des méthodes et des manuels de langues de la période entre-deux-guerres ou d’après la deuxième guerre mondiale, des manuels de sciences et des méthodes utilisées pour les enseigner.
Nous vous annonçons cependant notre intention ferme de réunir le résultat de ces efforts de récupérer ce trésor de pensée dans le premier numéro de la Revue Roumaine d’Archéologie Didactique, publication indexée EBSCO qui pourra être étudiée sur son propre site web http://nelpae.ro/rrad. Le Comité Scientifique analysera rigoureusement les ouvrages proposés pour la publication et approuvera ceux qui répondront à cet Appel.
Pour vous inscrire au Symposium International d’Archéologie Didactique, nous vous prions de visiter le site web de la revue: http://nelpae.ro/rrad ou, plus directement, d’utiliser le lien du formulaire: https://goo.gl/forms/vcHI7rhFsNJp19qO2 . Après la confirmation de l’inscription, vous serez contactés pour les autres détails liés au déroulement de l’évènement et à la publication du premier numéro de la Revue Roumaine d’Archéologie Didactique.

Organisateurs:
Inspectorat Scolaire Départemental de Vaslui

Inspecteur scolaire général,

Gabriela Plăcintă

Inspecteur scolaire pour les langues modernes

Porte-parole de l’institution,

Alexandru Mîţă

Posted on

Simpozionul Internaţional de Arheologie Didactică – prima ediţie

Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui organizează, în luna noiembrie 2018, mai precis pe 16-11-2018, prima ediţie a Simpozionului Internaţional de Arheologie Didactică, marcând astfel un moment jubiliar – jumătate de veac de la înfiinţarea inspectoratelor şcolare şi a judeţelor.

Cu această ocazie, dorim să lansăm acest concept novator, dar cu rădăcini adînci în tradiţie: ARHEOLOGIA DIDACTICĂ, concept pe care l-am inventat pentru a răspunde unei nevoi intense de recuperare a ceea s-a pierdut şi de reintroducere în circuitul valorilor spirituale – cu focalizare pe cele didactice – a unor idei, metode, procedee şi proceduri, a unor aplicaţii care au fost mult prea repede şi pe nedrept date uitării. În graba de a schimba mult prea repede şi radical totul, au dispărut manuale excelente, dar cu o durată de viaţă extrem de redusă, s-au pierdut metode, munca asiduă a unor specialişti naţionali extrem de talentaţi a fost înlocuită cu produse de import de o calitate, cel mai adesea, îndoielnică şi, în orice caz, nereprezentative pentru acest spaţiu spiritual..

Arheologia didactică reprezintă, aşadar, un demers de recuperare şi reintroducere în circuitul valorilor fie a unor secvenţe, fie a unor opere pedagogice şi didactice integrale. Ca orice activitate ştiinţifică, arheologia didactică presupune o muncă de cercetare susţinută, şantierele sale fiind, în general, bibliotecile, fondurile speciale, muzeele care adăpostesc tezaure nu numai din metale preţioase, ci şi tezaure de gîndire.

Prin intermediul arheologiei didactice, urmează să stabilim o legătură permanentă între gîndirea imaginativă şi cea abstractă, precum şi între cunoaştere şi acţiune, prin redescoperire. Desigur, participarea elevilor la procesul de cunoaştere şi acţiune este organizată pentru valorile sale educative, în schimb munca oamenilor de ştiinţă care vor participa la şantierele arheologiei didactice se va remarca prin valori sociale generale, căci, redescoperind legi şi legităţi necunoscute pînă acum sau uitate de multă vreme, ei îmbogăţesc activitatea umană cu noi forme şi contribuie la dezvoltarea progresului social.

În afară de priceperi – dobîndite ca urmare a imitaţiei sau fiind mai mult sau meu puţin independente şi creatoare – un alt rezultat al învăţării îl constituie cunoştinţele. Între cunoştinţe şi priceperi există o legătură indestructibilă: nu există priceperi la a căror dobîndire să nu fi participat anumite cunoştinţe, şi invers – toate cunoştinţele noastre sînt datorate anumitor priceperi şi deprinderi, fie ele chiar elementare, ca, de exemplu, priceperea de a observa, de a vorbi, de a raţiona, de a citi, de a număra. Foarte multe elemente de tezaur pe care arheologia didactică îşi propune să le readucă la suprafaţă, în centrul atenţiei, conţin metode excelente pentru cultivarea şi acordul fin al abilităţilor de diferite specializări, pentru că, în alte vremuri, şcoala era mult mai conectată la viaţa de zi cu zi şi mult mai conştientă de realitatea că „sed vitae discimus”.

La fel ca şi priceperile, cele două genuri de cunoştinţe constituie rezultatul învăţării; şi aici raportul lor faţă de rezultatele cercetării ştiinţifice este diferit. Primul gen de cunoştinţe se referă la acele cunoştinţe pe care elevul (sau studentul) le primeşte într-o formă „de-a gata”: de la profesor, părinţi şi colegi sau din manuale, precum şi prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă şi al reţelelor sociale, al căror rol devine tot mai mare, concurînd şcoala şi familia. Desigur că şi în rîndul acestor cunoştinţe, care se acumulează la cel care învaţă ca într-o enciclopedie, există o anumită diferenţiere. Arheologia didactică îşi propune să afineze acest teren accidentat şi să reliefeze ce e mai bun, ce s-a dovedit eficace şi eficient.

Se cuvine, de asemenea, să reflectăm asupra faptului dacă şi care trasături comune trebuie să-i caracterizeze pe profesor şi pe cercetător, preconizînd că învăţarea tineretului contemporan ar trebui să semene, sub unele aspecte, cu cercetarea ştiinţifică – iar meritul arheologiei didactice este acela de a propune o întoarcere la surse, o căutare asiduă, o documentare minuţioasă.

Dacă dorim ca învăţarea să exercite o influenţă profundă asupra personalităţii elevilor sau studenţilor, să le dezvolte şi să le adîncească intelectul şi capacităţile de cunoaştere, să le dezvolte viaţa emoţională, dacă dorim ca ea să contribuie la dezvoltarea voinţei şi a acţiunii acestora, atunci cadrul didactic, care o organizează, trebuie sa posede anumite însuşiri şi priceperi. Se subînţelege, desigur, că un cadru didactic care devine numai un intermediar între cunoştinţe şi cel care învaţă – în procesul de transmitere a cunoştinţelor şi de verificare a gradului de stăpînire a acestora – nu va ajunge la o astfel de influenţă. Mult mai eficient, desigur, poate să îndeplinească aceste funcţii computerul – folosit în ipostaza de „maşină de învăţat”, dar acestui tip de învăţare i se reproşează de catre cei avizaţi, pe bună dreptate, că nu există un contact nemijlocit al profesorului cu elevul, şi deci i se poate reproşa tocmai lipsa influenţei profesorului asupra acestuia. Arheologia didactică îşi propune să reînveţe profesorii să-şi reconsidere elevii (sau studenţii), să fie acel ochi interior deschis, în stare de veghe, căutînd în înţelepciunea uitată a înaintaşilor pe care urmează s-o resusciteze, inspiraţie pentru clădirea unui viitor mai bun.

Simpozionul Internaţional de Arheologie Didactică – ediţia I, se va desfăşura la Vaslui, avînd ca dată preconizată 16 noiembrie 2018. Organizăm această primă ediţie pe cinci mari axe, corespunzătoare centrelor esenţiale de interes ale învăţământului, fără însă a elimina posibilitatea unei binevenite interdisciplinarităţi:

  • Axa 1: Învăţămînt preşcolar
  • Axa 2: Învăţămînt primar
  • Axa 3: Învăţămînt secundar
  • Axa 4: Învăţămînt universitar
  • Axa 5: Educaţie non-formală

Fiind primul şantier de arheologie didactică pe care îl inaugurăm, nu vom fixa repere temporale precise sau teme stricte, dar putem sugera studierea, prezentarea şi readucerea în atenţia lumii pedagogice, de exemplu, a abecedarelor vechi (pornind poate chiar de la cel al lui Ion Creangă), a metodelor şi manualelor de limbi moderne din perioada interbelică sau postbelică, a manualelor de ştiinţe şi a metodelor în care acestea erau predate.

Vă anunţăm, totodată, intenţia fermă de a înmănunchea această strădanie de recuperare a unui tezaur de gîndire în primul număr al Revistei Române de Arheologie Didactică, publicaţie indexată EBSCO şi care va putea fi studiată pe site-ul propriu http://nelpae.ro/rrad. Comitetul ştiinţific va analiza riguros lucrările propuse spre publicare şi va da undă verde celor care răspund acestui apel.

Pentru înscrierea la Simpozionul Internaţional de Arheologie Didactică, vă rugăm să accesaţi site-ul web al revistei: http://nelpae.ro/rrad sau să folosiţi adresa formularului electronic: https://goo.gl/forms/vcHI7rhFsNJp19qO2 . După confirmarea înscrierii, veţi fi contactaţi de organizatori pentru celelalte detalii legate de desfăşurarea evenimentului şi de editarea primului număr al Revistei Române de Arheologie Didactică.